Daca in prima zi de Istanbul m-am plimbat in zona istorica a vechiului Constantinopole, dar si a Istanbulului noilor sultani, in ziua a 2-a urma sa explorez Istanbulul mai nou, Istanbulul de dincolo de Cornul de Aur si chiar cel din Asia. Pe cel din Asia il vizitam printr-o excursie optionala a celor de la Zahir Travel, iar restul, pe jos. Dar cum excursia incepea tocmai la 11, aproape de pranz, nu puteam pierde timpul aiurea prin hotel… asa ca m-am sculat destul de devreme si am plecat prin zona. Unde? In Marele Bazar.

Acum 20 de ani, imediat dupa Revolutie, pentru majoritatea romanilor, Istanbulul insemna bazar. Sunt oameni care au fost de zeci de ori in Istanbul si nu au vazut Sf. Sofia nici macar din afara, pentru ca autocarul ii lasa in Laleli, de acolo, hop! in bazar, vandut ce aveau de vandut, cumparat ce aveau de cumparat, imediat in autocar si fuga acasa. Ma rog, Sf. Sofia e cam la 1 km de Bazar, dar ce conta asta… blugii si geaca din bucati de piele era ce trebuia :).

Marele bazar a fost o institutie. Nu se putea oras fara un bazar si acesta este unul din primele lucruri construite de sultanul Mohamed Cuceritorul – marele bazar. Timp de secole, aici a batut inima economica si comerciala a marii capitale, dar astazi este doar un bazar pentru turisti, est-europeni si backpackeri, putini turci venind sa isi faca aici cumparaturile… au aparut magazinele si mai ales marile malluri care au impanzit orasul – cele mai mari sunt insa dincolo, in Asia. Am dat si eu o tura scurta, mi-am cumparat niste adidasi si un portofel si am taiat-o inapoi la hotel. Urma sa plecam in tur.

Primul stop cu autocarul a fost la Edicule, una dintre cetatile de aparare a orasului, intrata in istoria noastra ca funesta inchisoare in care au fost incarcerate Brancovenii. Cu cateva saptamani inainte, l-am vazut pe Ponta dezvelind o placa cu un text cam penibil – cica “intru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor roman si turc”… a istoriei sangeroase comune. Ma rog, nu aveam timp sa intram in interiorul cetatii, am aruncat o privire din afara si de la poarta – e destul de mare, asa ca nu am vazut placa, cert este ca e un loc in care e musai sa revin… si sa ma duc in Fanar unde se afla sediul Patriarhiei Ortodoxe de Constantinopole.

Am plecat apoi cap compas spre Asia, calarind extraordinara infrastructura rutiera a Istanbulului. Peste Bosfor sunt construite 2 poduri – Podul Bosfor, primul pod, inaugurat in 1973 si aflat destul de central, si Fatih Sultan Mehmet (numit in cinstea Cuceritorului), inaugurat in 1988. Cele doua poduri au deschis efectiv orasului sansa sa se extinda si in Asia – nici Constantinopole, nici Istanbulul sultanilor nu s-au extins in Asia decat putin, de-a lungul Bosforului, taman pentru ca nu exista un pod. Odata cu deschiderea celor doua poduri, partea asiatica a Istanbulului a aparut ca din iarba, aici fiind construit orasul nou, orasul modern, orasul marilor malluri, al cladirilor inalte de birouri. Constructia la al treilea pod, aflat inca si mai la nord, in apropiere de Marea Neagra, a inceput anul acesta si se estimeaza ca va fi inaugurat la sfarsitul lui 2015. Pana atunci, tocmai a fost terminat primul tunel submarin feroviar care leaga vechiul Istanbul de zona asiatica si pe care era musai sa-l folosim :).

Dar, pana atunci, am traversat cele doua poduri – cel mai indepartat la dus, cel mai apropiat la intors – si am dat o tura prin Istanbulul asiatic – nu e cine stie ce cum am si zis, malluri si blocuri si noi zone rezidentiale. Dupa ce am revenit in Europa, autocarul ne-a debarcat pe undeva pe langa palatul Dolmabahce si dus a fost… urma un nou mic maraton pe jos. Dar de aceea am venit.

Palatul Dolmabahce este replica otomana data Europei. Dupa ce Imperiul Otoman a inceput sa faca schimburi culturale cu Europa (pana la esecul din fata Vienei, otomanii respingeau cu scarba orice idee ar fi venit din Europa, considerandu-se net superiori), sultanilor nu le-a mai placut Topkapi, cu aerul lui oriental, asa ca s-au gandit sa construiasca un Versailles. Si sultanii secolului 19 chiar au construit acest Versailles otoman pe malul Bosforului, dincolo de Corn, in zona fostei colonii genoveze Pera, un palat cu adevarat remarcabil. Nu l-am vizitat de data asta, eu l-am vizitat acum cativa ani si pot sa va spun ca merita, e mult mai frumos decat Topkapi (unde, intr-adevar, este mai multa istorie). Dar nici Dolmabahce nu se poate plange de prea putina istorie. Aici si-a avut rezidenta Atatürk cat timp venea in Istanbul si tot aici a murit… de altfel, patul sau de moarte, invelit de un steag al Turciei, poate fi vazut, iar limbile ceasului sunt oprite la ora la care Mustafa Kemal si-a dat obstescul sfarsit.

Am luat-o apoi pe jos, pe langa Moscheea Dolmabahce (evident, palatului nu-i putea lipsi o cladire sfanta), si apoi am luat funicularul in sus, pe deal spre piata Taksim, centrul de necontestat al Istanbului, un soi de Tienanmen turc. Desi am dormit vreo saptamana aici, in hotelul Marmara care domina piata, sincer nu imi mai aminteam cum arata… si acum m-am lamurit si de ce… nu e cine stie ce. Evident, nu am ratat ocazia sa vad si cum arata celebrul parc Gezi, aflat in mijlocul unor controverse aprinse care a dus la demonstratii antiguvernamentale de masa in vara lui 2013… nu e nimic impresionant, un colt de iarba cu banci, inconjurat de foarte mult asfalt. Ma rog, #occupygezi a fost o reactie la politica de islamizare a guvernului, dar, sincer, piata Taksim ar arata muuult mai bine daca Gezi ar fi extins si nu distrus. Acum, piata Taksim este un desert de asfalt, inconjurat de hoteluri si din care porneste celebrul bulevard Istiklal, bulevardul pietonal comercial al Istanbulului, plin de magazine, restaurante, hoteluri si ambasade. Bulevardul care coboara o panta din piata Taksim pana aproape de Cornul de Aur are peste 1 km si se pare ca, in weekend, este luat in picioare de nu mai putin de 3 milioane de oameni… si, intr-adevar, cand vezi puhoiul de multime care urca si coboara pe bulevard, parca ai da crezare acestor statistici.

Dar, pana sa cobor bulevardul, am oprit mai intai la biserica ortodoxa Sfanta Triada, o biserica greaca, in care parintele Daniel a si tinut o mica slujba. Apoi am luat-o la picior. Bulevardul Istiklal (“Independenta” in turca) a aparut prin secolul 19 si aici s-au stabilit marea majoritate a strainilor din oras, de unde caracterul sau cosmopolit si exotic… aici se intalnesc toate marile stiluri arhitectonice europene ale secolului 19. Asezarea strainilor aici nu a fost intamplatoare… la picioarele dealului a functionat colonia genoveza Pera timp de secole, iar Istiklal a purtat numele frantuzesc de Grande Rue de Pera. Tot aici, s-au asezat si ambasadele europene (inclusiv cea a Romaniei, aflata pe langa biserica ortodoxa la doi pasi de piata Taksim), intre timp transformate in consulate (ambasadele sunt la Ankara, capitala actuala a Turciei).

Am luat la pas marele bulevard, aruncand cate o privire in vitrina… Exista chiar si un strip bar intr-o cladire, nu numai marile magazine de haine pe care le gasesti pe orice strada similara din Europa. Ne-am oprit insa la un magazine care vindea dulcegarii turcesti – rahat, halva si altele… pentru simplu motiv ca am simtit o infuzie de bucurie – toti angajatii, unii imbracati in haine traditionale, radeau cu gura pana la urechi, pozau, ce sa mai… o bucurie sa intri, sa te distrezi si nu se poate sa nu cumperi ceva… mai ales ca te-au infundat cu rahat si cafea…

Intre timp, s-a intunecat de-a binelea si cand, la un moment dat, de pe dreapta a rasarit marele turn al Galatei (Pera a purtat si numele de Galata), turnul de secol 15 construit de genovezi, nu am putut sa nu ne urcam in varf… Nu eram insa singurii, o coada serioasa inconjura turnul, dar pana la urma am ajuns sus, unde am supravietuit imbulzelii… in schimb, panorama orasului merita orice inconvenient! Pentru ca este o panorama care merita vazuta atat pe timp de zi (m-am catarat acum cativa ani si pe timp zi), cat si noaptea.

Am coborat apoi la firul apei, unde zecile de pescari cu scule care mai de care se inghesuiau pe podul Galata pe locul unde in perioada bizantina se afla faimosul lant care restrictiona intrarea vaselor inamice in Cornul de Aur si unde parintele Daniel a beneficiat ca era zi de dezlegare la peste (eram de Sf. Andrei) si sa se infrupte din pestii care sfaraiau langa pod la botul calului.

Din pacate, si azi ca si ieri, bazarul egiptean era deja inchis, asa ca am decis ca e cazul sa ne dam cu metroul pe sub Bosfor prin faimosul tunel Marmaray. Din pacate, statia Sirkeci, aflata la doi pasi de locul unde ne aflam, nu este inca deschisa, asa ca a trebuit sa mergem mai departe de hotelul nostru, aproape de Laleli. Si pentru a nu pierde timpul, am sarit in tramvai pana la Aksaray. Aflasem ca metroul de sub Bosfor costa tot 3 lire ca si tramvaiul si am presupus ca se poate plati cu jetoane ca la metroul obisnuit, tramvai sau feriboturile care traverseaza non-stop Bosforul si Marea Marmara. Gresit. Se folosesc niste bilete magnetice separate.

Si asa m-am dat cu metroul pe sub Bosfor. Daca nu iti imaginezi ca deasupra ta sunt nu stiu cate tone de apa, nu te-ar lovi nimic – e un metrou obisnuit, da, modern, dar pe care l-ai putea vedea in multe orase din lume. Si totusi, este o minune inginereasca ce merita laudata. In acest moment, metroul e cam subutilizat… nu sunt prea multe statii, dar in mod cert, cand intreaga linie Marmaray care se duce adanc in Asia in zona cu malluri si birouri va fi gata, va fi unul dintre cele mai folosite mijloace de transport in comun din metropola care se intinde peste doua continente.

Mai aveam un plan de “going out” – fie la vreo narghilea (am gasit un loc foarte fain pe langa linia de tramvai, nu departe de moscheea Baiazid), fie la un dans din buric, dar eram cam varza. Asa ca dupa o masa intr-un mall asiatic, legat direct la o statie de Marmaray, am ajuns acasa… Prin jur, numai hoteluri cu nume unul si unul – Hotel Oral, iar la doi pasi Grand Unal… bine ca nu era Grand Anal :).

Urmatoarea era ultima zi din Istanbul. Trebuia sa mergem cu vaporul pe Bosfor si apoi fuga acasica, la Bukres, cum zic turcii… In plus, nu era o zi oarecare, era 1 Decembrie, ziua Romaniei!